După aceste lucruri, Isus umbla prin Galileea; căci nu voia să umble prin Iudeea, fiindcă iudeii căutau să-L omoare. Şi sărbătoarea iudeilor, sărbătoarea zisă a Corturilor, era aproape. Fraţii Lui I-au zis: Pleacă de aici şi du-Te în Iudeea, ca să vadă şi ucenicii Tăi lucrările pe care le faci. Căci nimeni nu face ceva în ascuns, când caută el însuşi să se facă cunoscut oamenilor. Dacă faci aceste lucruri, arată-Te lumii. Căci nici fraţii Lui nu credeau în El. Atunci Isus le-a zis: Vremea Mea n-a sosit încă, dar vremea voastră este totdeauna prielnică. Pe voi lumea nu vă poate urî, dar pe Mine Mă urăşte, pentru că mărturisesc despre ea că lucrările ei sunt rele. Suiţi-vă voi la sărbătoarea aceasta; Eu nu Mă sui încă la această sărbătoare, fiindcă nu Mi s-a împlinit încă vremea. După ce le-a spus aceste lucruri, a rămas în Galileea. Dar după ce s-au suit fraţii Lui la sărbătoare, atunci S-a suit şi El, dar nu pe faţă, ci cam pe ascuns. Iudeii Îl căutau în timpul sărbătorii şi ziceau: Unde este? Şi în mulţimi se vorbea mult în şoaptă despre El. Unii ziceau: Este un om bun; alţii ziceau: Nu, ci duce poporul în rătăcire. Dar nimeni nu vorbea pe faţă despre El, de frica iudeilor. (Ioan 7:1-13)…

De aceea, mulţi dintre ucenicii Lui, când au auzit aceste cuvinte, au zis: Cuvântul acesta este prea greu; cine poate să-l asculte? Dar Isus, care ştia în Sine că ucenicii Săi cârteau împotriva acestor cuvinte, le-a zis: Vorbirea aceasta vă face să vă poticniţi? Dar dacă aţi vedea pe Fiul Omului suindu-Se unde era mai înainte? Duhul este cel care dă viaţa, carnea nu foloseşte la nimic; cuvintele pe care vi le‑am spus Eu sunt duh şi sunt viaţă. Dar sunt unii din voi care nu cred. Căci Isus ştia de la început cine erau cei ce nu cred şi cine era cel care Îl va trăda. Şi El a zis: De aceea v-am spus că nimeni nu poate să vină la Mine, dacă nu i-a fost dat de Tatăl Meu. Din clipa aceea mulţi din ucenicii Lui s-au întors înapoi şi nu au mai umblat cu El. Atunci Isus a zis celor doisprezece: Nu vreţi să vă duceţi şi voi? Atunci Simon Petru I-a răspuns: Doamne, la cine să ne ducem? Tu ai cuvintele vieţii veşnice. Şi noi am crezut şi am ajuns să cunoaştem că Tu eşti Cristosul, Fiul Dumnezeului celui viu. Isus le-a răspuns: Nu v-am ales Eu pe voi, cei doisprezece? Şi totuşi, unul din voi este un diavol. Dar El vorbea despre Iuda Iscarioteanul, fiul lui Simon; căci el, unul din cei doisprezece, urma să-L trădeze. (Ioan 6:60-71)…

Isus le-a răspuns şi a zis: Adevărat, adevărat vă spun că voi Mă căutaţi, nu pentru că aţi văzut semne, ci pentru că aţi mâncat din pâinile acelea şi v-aţi săturat. Lucraţi nu pentru mâncarea pieritoare, ci pentru mâncarea care rămâne pentru viaţa veşnică, pe care v-o va da Fiul Omului; căci pe El L-a sigilat Dumnezeu Tatăl. Atunci ei I-au zis: Ce să facem ca să înfăptuim lucrările lui Dumnezeu? Isus a răspuns şi le-a zis: Aceasta este lucrarea lui Dumnezeu: să credeţi în Acela pe care L-a trimis El. De aceea ei I-au zis: Ce semn faci Tu, ca să-l vedem şi să credem în Tine? Ce lucrezi Tu? Părinţii noştri au mâncat mană în pustiu, după cum este scris: Le-a dat să mănânce pâine din cer. Atunci Isus le-a zis: Adevărat, adevărat vă spun că nu Moise v-a dat pâinea din cer, ci Tatăl Meu vă dă adevărata pâine din cer, fiindcă pâinea lui Dumnezeu este Acela care Se coboară din cer şi dă lumii viaţa. Atunci ei I-au zis: Doamne, dă-ne totdeauna această pâine. Isus le-a zis: Eu sunt Pâinea vieţii. Cine vine la Mine nu va flămânzi niciodată şi cine crede în Mine nu va înseta niciodată. Dar v-am spus că M-aţi şi văzut şi tot nu credeţi. Tot ce-Mi dă Tatăl va veni la Mine; şi pe cel ce vine la Mine nu-l voi izgoni afară; căci M-am coborât din cer ca să fac nu voia Mea, ci voia Celui ce M-a trimis. Şi aceasta este voia Tatălui care M-a trimis, ca Eu să nu pierd nimic din tot ce Mi-a dat El, ci să-l învii în ziua de apoi. Şi aceasta este voia Celui ce M-a trimis, ca oricine vede pe Fiul şi crede în El să aibă viaţă veşnică; şi Eu îl voi învia în ziua de apoi. Iudeii cârteau împotriva Lui, pentru că a zis: Eu sunt Pâinea care S-a coborât din cer. Şi ziceau: Oare nu este Acesta Isus, fiul lui Iosif, pe ai cărui tată şi mamă îi cunoaştem? Deci, cum spune El: Am coborât din cer? De aceea, Isus a răspuns şi le-a zis: Nu cârtiţi între voi! Nimeni nu poate veni la Mine, dacă nu-l atrage Tatăl, care M-a trimis; şi Eu îl voi învia în ziua de apoi. În profeţi este scris: Şi toţi vor fi învăţaţi de Dumnezeu. De aceea, oricine care a auzit şi a învăţat de la Tatăl vine la Mine. Nu că cineva a văzut pe Tatăl, afară de Acela care este de la Dumnezeu; Acela a văzut pe Tatăl. Adevărat, adevărat vă spun că cine crede în Mine are viaţă veşnică. Eu sunt Pâinea vieţii. Părinţii voştri au mâncat mană în pustiu şi au murit. Aceasta este Pâinea care Se coboară din cer: ca oricine să mănânce din ea şi să nu moară. Eu sunt Pâinea vie, care a coborât din cer; dacă mănâncă cineva din pâinea aceasta, va trăi pentru veşnicie; şi pâinea pe care o voi da Eu este trupul Meu, pe care îl voi da pentru viaţa lumii. De aceea, iudeii se certau între ei, zicând: Cum poate omul acesta să ne dea trupul Lui să-l mâncăm? Atunci Isus le-a zis: Adevărat, adevărat vă spun că dacă nu mâncaţi trupul Fiului Omului şi dacă nu beţi sângele Lui, n-aveţi viaţa în voi înşivă. Cine mănâncă trupul Meu şi bea sângele Meu are viaţa veşnică; şi Eu îl voi învia în ziua de apoi. Căci trupul Meu este cu adevărat o hrană şi sângele Meu este cu adevărat o băutură. Cine mănâncă trupul Meu şi bea sângele Meu rămâne în Mine şi Eu în el. După cum Tatăl, care este viu, M-a trimis pe Mine, şi Eu trăiesc prin Tatăl, tot aşa, cine Mă mănâncă pe Mine va trăi şi el prin Mine. Aceasta este pâinea care a coborât din cer, nu ca mana pe care au mâncat-o părinţii voştri şi totuşi au murit; cine mănâncă Pâinea aceasta va trăi pentru veşnicie. Isus a spus aceste lucruri în sinagogă, când dădea învăţătură în Capernaum. (Ioan 6:26-59)…

Omul acela s-a dus şi a spus iudeilor că Isus este Acela care-l făcuse sănătos. Şi din cauza aceasta iudeii urmăreau pe Isus şi căutau să-L omoare, pentru că făcuse aceste lucruri în ziua sabatului. Dar Isus le-a răspuns: Tatăl Meu lucrează până acum; şi Eu lucrez. De aceea iudeii căutau şi mai mult să-L omoare, nu numai pentru că dezlega ziua sabatului, ci şi pentru că zicea că Dumnezeu este Tatăl Său, făcându-Se astfel egal cu Dumnezeu. Atunci Isus a răspuns şi le-a zis: Adevărat, adevărat vă spun că Fiul nu poate face nimic de la Sine, decât ce vede pe Tatăl făcând; şi tot ce face Tatăl face şi Fiul întocmai. Căci Tatăl iubeşte pe Fiul şi-I arată tot ce face; şi-I va arăta lucrări mai mari decât acestea, ca voi să vă minunaţi. Căci, după cum Tatăl învie morţii şi le dă viaţă, tot aşa şi Fiul dă viaţă cui vrea. Căci Tatăl nu judecă pe nimeni, ci toată judecata a dat-o Fiului, pentru ca toţi să onoreze pe Fiul cum onorează pe Tatăl. Cine nu onorează pe Fiul nu onorează pe Tatăl, care L-a trimis. Adevărat, adevărat vă spun că cine ascultă cuvântul Meu şi crede în Cel ce M-a trimis are viaţă veşnică şi nu vine la judecată, ci a trecut din moarte la viaţă. Căci, după cum Tatăl are viaţa în Sine, tot aşa a dat şi Fiului să aibă viaţa în Sine; şi I-a dat autoritatea să judece, întrucât El este Fiul Omului. Nu vă miraţi de lucrul acesta; căci vine ceasul când toţi cei din morminte vor auzi glasul Lui şi vor ieşi din ele; cei ce au făcut binele vor învia pentru viaţă, iar cei ce au practicat răul vor învia pentru condamnare. Eu nu pot face nimic de la Mine Însumi; judec după cum aud, şi judecata Mea este dreaptă, pentru că nu caut să fac voia Mea, ci voia Tatălui care M-a trimis. (Ioan 5:15-30)…

După acestea era o sărbătoare a iudeilor; şi Isus S-a suit la Ierusalim. În Ierusalim, lângă Poarta Oilor, este o scăldătoare, numită în evreieşte Betesda, care are cinci pridvoare. În pridvoarele acestea zăceau o mulţime de bolnavi, orbi, şchiopi, uscaţi, aşteptând mişcarea apei. Căci un înger se cobora din când în când în scăldătoare şi tulbura apa. Şi cine intra primul în ea, după tulburarea apei, se făcea sănătos, de orice boală ar fi avut. Acolo se afla un om care era bolnav de treizeci şi opt de ani. Isus, când l-a văzut zăcând şi, fiindcă ştia că este bolnav de multă vreme, i-a zis: Vrei să te faci sănătos? Bolnavul I-a răspuns: Doamne, nu am pe nimeni să mă bage în scăldătoare când se tulbură apa; şi, până să mă duc eu, se coboară altul înaintea mea. Isus i-a zis: Scoală-te, ia-ţi patul şi umblă. Şi îndată omul acela s-a făcut sănătos, şi-a luat patul şi umbla; şi ziua aceea era o zi de sabat. De aceea iudeii ziceau celui ce fusese vindecat: Este ziua sabatului şi nu-ţi este permis să-ţi ridici patul. Dar el le-a răspuns: Cel ce m-a făcut sănătos mi-a zis: Ridică-ţi patul şi umblă. Atunci ei l-au întrebat: Cine este omul care ţi-a zis: Ridică-ţi patul şi umblă? Dar cel care fusese vindecat nu ştia cine este, căci Isus Se retrăsese din mulţimea care era în locul acela. După aceea, Isus l-a găsit în templu şi i-a zis: Iată că te-ai făcut sănătos; acum să nu mai păcătuieşti, ca să nu ţi se întâmple ceva mai rău. (Ioan 5:1-14)…

Deci, când a cunoscut Domnul că fariseii au auzit că Isus face şi botează mai mulţi ucenici decât Ioan (deşi Isus nu boteza El Însuşi, ci ucenicii Săi), a părăsit Iudeea şi a mers din nou în Galileea. Şi trebuia ca El să treacă prin Samaria. A venit deci la o cetate a Samariei, numită Sihar, aproape de ogorul pe care Iacov l-a dat lui Iosif, fiul său. Şi acolo era izvorul lui Iacov. Isus deci, fiind obosit de călătorie, S-a aşezat astfel lângă izvor. Era pe la ceasul al şaselea. A venit o femeie din Samaria să scoată apă. Isus ·i-a spus: „Dă-Mi să beau“ (pentru că ucenicii Săi plecaseră în cetate ca să cumpere de mâncare). Femeia samariteancă I-a spus deci: „Cum, Tu, iudeu fiind, ceri să bei de la mine, care sunt femeie samariteancă?“ pentru că iudeii nu au relaţii cu samaritenii. Isus a răspuns şi i-a zis: „Dacă ai fi cunoscut tu darul lui Dumnezeu şi Cine este Cel care-ţi zice: «Dă-Mi să beau!», tu ai fi cerut de la El şi ţi-ar fi dat apă vie“. Femeia ·I-a spus: „Doamne, nu ai cu ce să scoţi şi fântâna este adâncă; de unde ai deci apa cea vie? Eşti Tu mai mare decât părintele nostru Iacov, care ne-a dat fântâna şi a băut din ea el însuşi şi fiii lui şi vitele lui?“ Isus a răspuns şi i-a zis: „Oricine bea din apa aceasta va înseta din nou; dar cine va bea din apa pe care i-o voi da Eu nicidecum nu va înseta niciodată, ci apa pe care i-o voi da Eu va deveni în el izvor de apă, ţâşnind spre viaţă eternă“. Femeia I-a zis: „Doamne, dă-mi această apă, ca să nu mai însetez şi nici să nu mai vin aici să scot“. Isus i-a spus: „Mergi, cheamă-l pe bărbatul tău şi vino aici“. Femeia a răspuns şi a zis: „Nu am bărbat“. Isus i-a spus: „Bine ai zis: «Nu am bărbat», pentru că cinci bărbaţi ai avut şi acela pe care-l ai acum nu-ţi este bărbat. Aceasta ai spus adevărat“. Femeia I-a spus: „Doamne, văd că Tu eşti profet.…

După acestea, Isus şi ucenicii Săi au venit în ţinutul Iudeii; şi acolo stătea cu ei şi boteza. Şi boteza şi Ioan în Enon, aproape de Salim, pentru că erau multe ape acolo; şi veneau şi erau botezaţi, pentru că Ioan nu fusese încă aruncat în închisoare. Dar a fost o discuţie a ucenicilor lui Ioan cu un iudeu, despre curăţire. Şi au venit la Ioan şi i-au spus: „Rabi, Cel care era cu tine dincolo de Iordan, despre care ai mărturisit tu, iată, Acesta botează şi toţi vin la El“. Ioan a răspuns şi a zis: „Un om nu poate primi nimic, dacă nu-i este dat din cer. Voi înşivă îmi sunteţi martori că am spus: «Nu sunt eu Hristosul», ci: «Sunt trimis înaintea Lui». Cine are mireasa este mire; iar prietenul mirelui, care stă şi-l ascultă, se bucură foarte mult de glasul mirelui. Deci această bucurie a mea este împlinită. El trebuie să crească, iar eu să mă micşorez. Cine vine de sus este mai presus de toţi. Cine este de pe pământ, de pe pământ este şi de pe pământ vorbeşte. Cine vine din cer este mai presus de toţi şi, ceea ce a văzut şi a auzit, aceea mărturiseşte; şi nimeni nu primeşte mărturia Lui. Cine a primit mărturia Sa a pecetluit că Dumnezeu este adevărat. Pentru că Acela pe care L-a trimis Dumnezeu vorbeşte cuvintele lui Dumnezeu, pentru că Dumnezeu nu dă Duhul cu măsură. Tatăl iubeşte pe Fiul şi a dat toate în mâna Lui. Cine crede în Fiul are viaţă eternă; şi cine nu se supune Fiului nu va vedea viaţa, ci mânia lui Dumnezeu rămâne peste el“.…

Adevărat, adevărat îţi spun: noi vorbim ce ştim şi mărturisim ce am văzut, şi voi nu primiţi mărturia noastră. Dacă v-am spus cele pământeşti şi nu credeţi, cum veţi crede dacă vă voi spune cele cereşti? Şi nimeni nu s-a suit în cer, decât Cel care a coborât din cer, Fiul Omului, care este în cer. Şi, cum a înălţat Moise şarpele în pustiu, aşa trebuie să fie înălţat Fiul Omului, pentru ca oricine crede în El să nu piară, ci să aibă viaţă eternă. Pentru că atât de mult a iubit Dumnezeu lumea, încât L-a dat pe singurul Său Fiu, pentru ca oricine crede în El să nu piară, ci să aibă viaţă eternă. Pentru că Dumnezeu nu L-a trimis pe Fiul Său în lume ca să judece lumea, ci ca lumea să fie mântuită prin El. Cel care crede în El nu este judecat; dar cel care nu crede a şi fost judecat, pentru că nu a crezut în Numele singurului Fiu al lui Dumnezeu. Şi aceasta este judecata: că lumina a venit în lume şi oamenii au iubit mai mult întunericul decât lumina, pentru că faptele lor erau rele. Pentru că oricine face rău urăşte lumina şi nu vine la lumină, pentru ca faptele lui să nu fie condamnate. Dar cel care practică adevărul vine la lumină, ca faptele lui să se arate, pentru că sunt lucrate în Dumnezeu“.…

Dar era un om dintre farisei, cu numele Nicodim, un mai-mare al iudeilor. Acesta a venit la El noaptea şi I-a spus: „Rabi, ştim că ai venit Învăţător de la Dumnezeu, pentru că nimeni nu poate face aceste semne pe care le faci Tu, dacă nu este Dumnezeu cu el“. Isus a răspuns şi i-a zis: „Adevărat, adevărat îţi spun: Dacă cineva nu este născut din nou, nu poate vedea Împărăţia lui Dumnezeu“. Nicodim i-a zis: „Cum poate un om să se nască, fiind bătrân? poate el să intre a doua oară în pântecele mamei sale şi să se nască?“ Isus a răspuns: „Adevărat, adevărat îţi spun: dacă cineva nu este născut din apă şi din Duh, nu poate intra în Împărăţia lui Dumnezeu. Ce este născut din carne este carne şi ce este născut din Duhul este duh. Nu te mira că ţi-am spus: «Trebuie să fiţi născuţi din nou». Vântul suflă încotro vrea şi-i auzi vuietul, dar nu ştii de unde vine şi unde se duce: aşa este oricine[+] este născut din Duhul“. Nicodim a răspuns şi I-a zis: „Cum pot fi acestea?“ Isus a răspuns şi i-a zis: „Tu eşti învăţătorul lui Israel şi nu cunoşti aceste lucruri?…

Şi Paştele iudeilor era aproape; şi Isus S-a suit la Ierusalim. Şi i-a găsit în templu pe cei care vindeau boi şi oi şi porumbei şi pe schimbătorii de bani şezând. Şi, făcând un bici din frânghii, i-a scos pe toţi afară din templu, şi oile şi boii; şi a vărsat banii schimbătorilor şi a răsturnat mesele, şi celor care vindeau porumbei le-a spus: „Luaţi acestea de aici; nu faceţi din casa Tatălui Meu casă de negustorie!“ Şi ucenicii Săi şi-au amintit că este scris: „Râvna casei Tale Mă mistuie“. Iudeii deci au răspuns şi I-au zis: „Ce semn ne arăţi că faci acestea?“ Isus a răspuns şi le-a zis: „Dărâmaţi templul acesta şi în trei zile îl voi ridica“. Iudeii deci au spus: „În patruzeci şi şase de ani a fost zidit templul acesta, şi Tu îl vei ridica în trei zile?“ Dar El vorbea despre templul trupului Său. Deci, când a înviat dintre morţi, ucenicii Săi şi-au amintit că le spusese aceasta şi au crezut Scriptura şi cuvântul pe care îl spusese Isus. Isus la Ierusalim Şi, când era în Ierusalim, la Paşti, la sărbătoare, mulţi au crezut în Numele Lui, privind semnele pe care le făcea El. Dar Isus Însuşi nu Se încredea în ei, pentru că îi cunoştea pe toţi şi pentru că nu avea nevoie să-I mărturisească cineva despre om, fiindcă El Însuşi cunoştea ce era în om.…

Şi a treia zi a avut loc o nuntă în Cana din Galileea şi mama lui Isus era acolo. Şi au fost invitaţi şi Isus şi ucenicii Săi la nuntă. Şi, sfârşindu-se vinul, mama lui Isus ·I-a zis: „Nu au vin“. Isus i-a spus: „Ce am Eu a face cu tine, femeie? N-a sosit încă ceasul Meu“. Mama Sa a spus slujitorilor: „Orice vă va zice, faceţi!“ Şi erau acolo şase vase de piatră pentru apă, puse pentru curăţirea iudeilor, încăpând în fiecare câte două sau trei măsuri. sus le-a spus: „Umpleţi vasele cu apă“. Şi le-au umplut până sus. Şi le-a spus: „Scoateţi acum şi duceţi mai-marelui mesei“. Şi au dus. Iar când a gustat mai-marele mesei apa făcută vin şi nu ştia de unde este (dar slujitorii care scoseseră apa ştiau), mai-marele mesei l-a chemat pe mire şi i-a spus: „Orice om pune întâi vinul cel bun; şi, după ce au băut bine, atunci pune pe cel mai puţin bun; tu ai ţinut vinul cel bun până acum“. Acest început al semnelor l-a făcut Isus în Cana din Galileea şi Şi-a arătat gloria; şi ucenicii Săi au crezut în El. După aceasta a coborât la Capernaum, El şi mama Sa şi fraţii Săi şi ucenicii Săi; şi acolo au rămas nu multe zile.…

A doua zi, el L-a văzut pe Isus venind la el şi ·a spus: „Iată Mielul lui Dumnezeu, Cel care ridică păcatul lumii! Acesta este Cel despre care spuneam eu: «După mine vine un Om care este înaintea mea, pentru că era mai înainte de mine». Şi eu nu-L ştiam, dar ca El să fie arătat lui Israel, de aceea am venit eu, botezând cu apă“. Şi Ioan a mărturisit, spunând: „Am văzut Duhul coborând, din cer, ca un porumbel şi a rămas peste El. Şi eu nu-L ştiam; dar Cel care m-a trimis să botez cu apă, Acela mi-a spus: « Cel peste care vei vedea Duhul coborând şi rămânând peste El, Acesta este Cel care botează cu Duh Sfânt». Şi eu am văzut şi am mărturisit că Acesta este Fiul lui Dumnezeu“. Chemarea primilor ucenici A doua zi, Ioan stătea din nou cu doi dintre ucenicii lui. Şi, privind la Isus, care umbla, ·a spus: „Iată Mielul lui Dumnezeu!“ Şi cei doi ucenici l-au auzit vorbind şi L-au urmat pe Isus. Iar Isus, întorcându-Se şi văzându-i că-L urmează, ·le-a spus: „Ce căutaţi?“ Şi ei I-au spus: „Rabi (care, tradus, înseamnă: Învăţătorule), unde locuieşti?“ El le-a spus: „Veniţi şi vedeţi“. Au venit deci şi au văzut unde ·locuia; şi au rămas la El în ziua aceea. Era pe la ceasul al zecelea. Andrei, fratele lui Simon Petru, era unul dintre cei doi care auziseră de la Ioan şi L-au urmat. Acesta ·l-a găsit întâi pe fratele său, Simon, şi i-a spus: „Noi L-am găsit pe Mesia“ (care, tradus, înseamnă: Hristos). Şi l-a dus la Isus. Isus, privindu-l, a spus: „Tu eşti Simon, fiul lui Iona; tu vei fi numit Chifa“ (care se traduce: Piatră). A doua zi, El a vrut să meargă în Galileea; şi Isus l-a găsit pe Filip şi ·i-a spus: „Urmează-Mă“. Şi Filip era din Betsaida, din cetatea lui Andrei şi a lui Petru. Filip l-a găsit pe Natanael şi i-a spus: „Noi L-am găsit pe Acela despre care au scris Moise în lege şi profeţii: pe Isus, fiul lui Iosif, care este din Nazaret“. Şi Natanael i-a spus: „Poate fi ceva bun din Nazaret?“ Filip i-a spus: „Vino şi vezi!“ Isus l-a văzut pe Natanael venind spre El şi ·a spus despre el: „Iată, cu adevărat, un israelit în care nu este viclenie“. Natanael I-a spus: „De unde mă cunoşti?“ Isus a răspuns şi i-a zis: „Înainte ca Filip să te cheme, te-am văzut, când erai sub smochin“. Natanael a răspuns şi I-a zis: „Rabi, Tu eşti Fiul lui Dumnezeu, Tu eşti Împăratul lui Israel!“ Isus a răspuns şi i-a zis: „Pentru că ţi-am spus: «Te-am văzut sub smochin», crezi? Lucruri mai mari decât acestea vei vedea“. Şi El i-a spus: „Adevărat, adevărat vă spun, că de acum veţi vedea cerul deschis şi pe îngerii lui Dumnezeu urcând şi coborând peste Fiul Omului“.…

A fost un om trimis de la Dumnezeu; numele lui era Ioan. Acesta a venit spre mărturie, ca să mărturisească despre lumină, ca toţi să creadă prin el. Nu era el lumina, ci a venit ca să mărturisească despre lumină. (Ioan a mărturisit despre El şi a strigat, spunând: „Acesta era Cel despre care am zis: «Cel care vine după mine este înaintea mea, pentru că era mai înainte de mine»“.) Şi aceasta este mărturia lui Ioan, când iudeii au trimis din Ierusalim preoţi şi leviţi, ca să-l întrebe: „Tu cine eşti?“ Şi a mărturisit şi n-a tăgăduit, şi a mărturisit: „Nu sunt eu Hristosul“. Şi ei l-au întrebat: „Atunci cine eşti ? Eşti tu Ilie?“ Şi el ·a spus: „Nu sunt!“ „Eşti tu profetul?“ Şi a răspuns: „Nu!“ I-au spus deci: „Cine eşti? Ca să dăm un răspuns celor care ne-au trimis. Ce spui despre tine însuţi?“ El a spus: „Eu sunt glas al unuia care strigă în pustiu: «Neteziţi calea Domnului», după cum a spus profetul Isaia“. Şi ei erau trimişi dintre farisei. Şi l-au întrebat şi i-au spus: „Atunci de ce botezi, dacă tu nu eşti Hristosul, nici Ilie, nici profetul?“ Ioan le-a răspuns, zicând: „Eu botez cu apă. În mijlocul vostru este Unul pe care voi nu-L cunoaşteţi, Cel care vine după mine, căruia eu nu sunt vrednic să-I dezleg cureaua sandalei“. Acestea se petreceau în Betania, dincolo de Iordan, unde boteza Ioan.…

La început era Cuvântul şi Cuvântul era cu Dumnezeu şi Cuvântul era Dumnezeu. Acesta era la început cu Dumnezeu. Toate au fost făcute prin El, şi fără El n-a fost făcut nimic din ce a fost făcut. În El era viaţa şi viaţa era lumina oamenilor. Şi lumina luminează în întuneric şi întunericul n-a cuprins-o. A fost un om trimis de la Dumnezeu; numele lui era Ioan. Acesta a venit spre mărturie, ca să mărturisească despre lumină, ca toţi să creadă prin el. Nu era el lumina, ci a venit ca să mărturisească despre lumină. Lumina adevărată era aceea care, venind în lume, luminează pe orice om. El era în lume şi lumea prin El a fost făcută şi lumea nu L-a cunoscut. A venit la ai Săi[+] şi ai Săi nu L-au primit. Dar tuturor celor care L-au primit, le-a dat dreptul să fie copii ai lui Dumnezeu: celor care cred în Numele Lui, care au fost născuţi nu din sânge, nici din voia cărnii, nici din voia omului, ci din Dumnezeu. Şi Cuvântul S-a făcut carne şi a locuit printre noi (şi noi am privit gloria Lui, glorie ca a Singurului de la Tatăl), plin de har şi de adevăr; (Ioan ·a mărturisit despre El şi a strigat, spunând: „Acesta era Cel despre care am zis: «Cel care vine după mine este înaintea mea, pentru că era mai înainte de mine»“.) Pentru că noi toţi am primit din plinătatea Lui, şi har peste har; pentru că legea a fost dată prin Moise; harul şi adevărul au venit prin Isus Hristos. Nimeni nu L-a văzut vreodată pe Dumnezeu; singurul Fiu, care este în sânul Tatălui, Acela L-a făcut cunoscut.…