Reziliența prin cultură. Monica Pillat - Colinde și daruri de veghe

Spandugino Podcasts

Podcastul „Reziliența prin cultură” propune repere și idei pornind de la care putem converti provocările actuale în ocazii de întărire interioară, deschidere spirituală și renaștere comunitară.
De la cine a învățat scriitoarea Monica Pillat, în anii copilăriei, primele colinde? De când a început să scrie propriile colinde și cum contribuie acest act al creației literare la primenirea sufletului în perioada premergătoare marii sărbători a Nașterii Domnului? Este, oare, colinda un tip aparte de rugăciune sau mai degrabă un exercițiu spiritual? Ce sunt „darurile de veghe” și în ce fel pot ele să creeze acea starea de spirit propice pentru receptarea miracolului întrupării? Starea de veghe ar putea fi și o formă de fericire? Cum se explică faptul că o colindă este atât de fragilă, dar, în același timp, nespus de puternică? Prilejuit de o tandră incursiune în lumea cărții „Colinde și daruri de veghe”, dialogul dintre scriitoarea Monica Pillat, renumită specialistă în domeniul literaturii engleze și americane, și Cristian Pătrășconiu, publicist și scriitor, ne transpune într-un spațiu de taină și de nesfârșită candoare, unde fervoarea așteptării și fiorul melodic al colindelor transfigurează realitatea din jur, aducându-le celor care stau de veghe mirabila veste a Nașterii Mântuitorului Iisus Hristos.
0:15 Monica Pillat - Colinde și daruri de veghe
8:26 „Am început să scriu de oarecare timp. Nu aș putea să spun de câți ani, dar probabil că am simțit și eu nevoia să devin colindător și să duc, în felul meu propriu, vestea bună, salvatoare, a Nașterii Domnului. Prin aceste colinde, eu am încercat și să ajung prin scris lângă micul Prunc, dar și să-mi pregătesc sufletul...”
16:05 „Sufletul trebuie să devină ca o casă curată și luminoasă, pentru intrarea acestei minuni. Într-un fel, fiecare din noi poate deveni o iesle în care să se nască Domnul. Ieslea nu e asociată întotdeauna cu o curățenie. Ieslea este asociată cu locul cel mai sărac, cel mai umil, cel mai izolat față de o comunitate omenească...”
25:16 „Totuși, colindul este în primul rând vestire: vestirea minunii că nu vom fi lăsați singuri, prin Nașterea Domnului. Dar eu cred că este și un exercițiu spiritual, mai mult decât o rugăciune. Și aici, mă gândesc la «Exercițiile spirituale» ale Sfântului Ignațiu de Loyola, care ne propune spre meditație o citire adâncă și detaliată a fragmentului din Noul Testament cu Nașterea Domnului...”
33:46 „Bunica mea tocmai se întorsese din domiciliu forțat în 1955 – un domiciliu forțat de cinci ani – și mama a rugat-o, pentru că noi nu aveam nici iconițe de pus în brad, să ne picteze Nașterea Domnului. Și ea a făcut-o pe o bucată de hârtie de desen, în acuarelă, și noi, an de an, am pus-o în vârful pomului. Pentru noi, această acuarelă era icoana Crăciunului nostru...”